Cât de mult a crescut nivelul de stress în pandemie nu mai e demult un secret…
Așa se face că în peisajul relațional al ultimului an din ce în ce mai mulți oameni au început să se simtă de parc-ar bea zilnic un “cocktail” de frustrare cu confuzie și cu neputință.
Frustrare pentru că se simt desconsiderați într-o relație în care se zbat să fie apreciați. Confuzie pentru că au început să se întrebe dacă sunt într-adevăr desconsiderați sau doar li se pare, pentru că “exagerează, fiind ei prea sensibili”. Și neputință pentru că oricât s-ar strădui să-l mulțumească pe celălalt, parcă li se tot crapă gheața de sub picioare.
Nefericirea de cocktail s-ar mai putea numi și gaslighting. Cei mai empatici dintre noi sigur am dat de el pe undeva prin viață și poate-am și învățat să ne ferim. Dacă ni s-a întâmplat în vreo relație romantică, am clasat-o la “nepotrivire de caracter”. Dacă ni se întâmplă cu cineva din familie, inspirăm adânc, că nu ne alegem (chiar toată) familia. Dar ce ne facem când cocktailul ne e servit la birou? Și mai vine și din partea unui superior?
Îți propun mai jos un antidot: cum să-ți dai seama (dacă și) ce se întâmplă și niște sugestii concrete de pași pe care-i poți face ca să-ți iei puterea înapoi.
Ce înseamnă gaslighting și de ce te-ar interesa?
Ce este
Gaslighting-ul este o relație toxică între un abuzator- zis și Gaslighter- care are nevoie disperată să se simtă atotputernic și o Victimă care îi permite să-i definească realitatea pentru că-l idealizează și-i vrea musai aprobarea.
Cum ajungem într-un asemenea dans?
După cum zicea și Rumi: „What you seek is seeking you”.
Atracția între Gaslighter și Victimă se întâmplă în mod inconștient, dar previzibil. Victimele sunt cel mai adesea persoane mai empatice decât media și/ sau nesigure de propria valoare.
Primii pași sunt ca un dans de seducție: fie Victima e lăudată glorios fie Gaslighter-ul e peste măsură de șarmant, încât trezește admirație.
Abia după ce Victima a băut deja din cocktail începe Gaslighter-ul să-și folosească armele secrete: să-i exploateze fricile, anxietățile și nevoia de a fi înțeleasă și apreciată. Iar când cineva pe care-l admirăm și respectăm se pronunță cu așa mare siguranță, devine extrem de greu să nu-l credem pe cuvânt. Iar dacă-l și idealizăm devine și mai greu să rămânem conectați la realitate.
Ecuația se simplifică dramatic: Gaslighter-ul are nevoie să aibă dreptate, Victima are nevoie de validare așa că dansul continuă.
Sună cunoscut?
„Corina nu era șefa mea directă și nici foarte prietenoasă nu era, dar de când ajunsesem în echipă o admiram pentru cât de multe știa despre industrie și cât de sigură pe sine era. La început mi-am zis că răceala ei se datora faptului că sunt nouă, că sigur e foarte ocupată și că ar trebui să zic Merci că-și mai face timp la câte o țigară să-mi raspundă la niște întrebări.
Când am fost repartizată să lucrez direct cu ea timp de 3 luni am sperat că dacă o să ne cunoaștem mai bine o să înceapă să se deschidă, văzând ce determinată și serioasă sunt. Dar ce să vezi?? Timp pentru discuții una cu alta aveam mai mult, dar parcă din ce vorbeam, din aia mă simțeam mai incompetentă și nu mă prindeam suficient de repede cum merge treaba. Iar când într-o vineri după-amiază m-a „scos” la o țigară cu o față gravă, am simțit prima oară un nod în gât și o strângere de stomac. Mai-mai că mi-am vărsat cafeaua până la locul de fumat. Când m-a privit fix în ochi și m-a întrebat cum de am putut să spun așa ceva în fața șefului ei la întâlnirea de luni, am înghețat. Nu înțelegeam la ce se referă. Când mi-a zis la ce, am simțit prima doză de confuzie. Făcusem o sugestie care, deși evident nu era genială, era bine-intenționată. Ce era așa de rău într-o sugestie? Pe de-o parte ideea mi se părea în continuare bună, pe de altă începusem să mă simt vinovată că, din moment ce o zice așa grav, poate chiar făcusem o mega-gafă. M-am întors la birou și confuză și neputincioasă: deși întrebasem de ce a fost o idee proastă n-am aflat decât că ar trebui să mă abțin pe viitor de la a face sugestii pe care nu le-am discutat cu ea înainte.
Iar ăsta a fost doar începutul.. Discuțiile grave au devenit din ce în ce mai dese, iar scuzele mele din ce în ce mai fierbinți. Ba chiar într-o altă vineri, după un alt „discurs motivațional”, i-am scris și-un mail mulțumindu-i că-mi dă ocazia să cresc (???!!!!).”
Sigur că în retrospectivă totul e (mai) ușor de înțeles și de pe margine suntem cu toții plini de idei despre cum să gestionăm așa ceva. Dar hai să vedem și cum îi recunoaștem pe Gaslighter-i, că poate ne scutim de tot caruselul emoțional și ajungem chiar să creștem.
De câte feluri sunt
În cartea „The Gaslight Effect” Dr Robin Stern identifică trei tipuri de Gaslighter. Să-i luăm pe rând:
Gaslighter-ul seducător, care creează o întreagă lume numai pentru tine
· Ai senzația că împărtășiți o conexiune specială?
· L-ai descrie ca pe „cel mai incredibil” șef/ coleg/ subaltern cu care ai lucrat?
· Colegii sunt mirați de cât de disponibil și apropiat e de tine?
· Colegii sunt îngrijorați de cât de disponibil și apropiat e de tine?
· Impresia ta despre el e complet diferită de a altor colegi?
· Are un comportament diferit în privat față de cel cu întreaga echipă?
· E genul care are nevoie să farmece toți oamenii din cameră?
· Ai uneori senzația că sugestiile pe care ți le face nu sunt neapărat cele mai potrivite pentru tine pentru că nu țin cont de cine ești tu?
· Percepi o mare discrepanță între cum era la început vs cum se comportă acum?
Gaslighter-ul de treabă, când nu prea poți să zici fix ce nu e-n regulă
· Adesea simți confuzie. Parcă pe undeva simți că ești ignorat sau desconsiderat- ca și cum nu înțelege nevoile și îngrijorările tale- dar nu prea poți pune degetul pe bubă?
· Se străduiește într-una să facă pe plac tuturor?
· Oferă ajutor sau susținere care te lasă cu o senzație de frustrare, pentru că nu i-ai solicitat nimic?
· E deschis la discuții, dar tot ai senzația că nu primești niciodată măcar parte din ce ai cerut?
· Ai senzația că până la urmă tot cum vrea el faceți, dar nu-ți dai seama cum ajungeți acolo?
· Simți că nu prea primești ce îi ceri, dar nu poți să pui degetul pe motivele de care te-ai putea plânge?
· Ai zice că ești mulțumit la locul de muncă, dar în general te simți cam amorțit, demotivat sau descurajat?
· Manifestă curiozitate, îți cere părerea, ascultă cu atenție dar totuși din discuțiile voastre ieși mai demotivat decât ai intrat?
Gaslighter-ul Bully: când cultivă vinovăția și ascunde lucruri
· Ridică tonul, te jignește, te ignoră, îți subliniază vina, te pedepsește și/ sau intimidează? Unii dintre noi acceptăm acest comportament din varii motive: “e cel mai bun șef/ coleg“ pe care l-ai avut, crezi că ai multe de învățat de la el, crezi că te critică în mod îndreptățit- deși pe undeva simți că nu-ți place tratamentul ăsta.
· Manifestă dispreț, atât în privat cât și în public?
· Folosește tăcerea pe post de armă, ca să obțină ce vrea sau ca să te pedepsească atunci când îl superi?
· Te trezești că ți-e frică de el sau de gândul la el?
· Are explozii de furie toxică?
· Ai senzația că te ia peste picior, fie pe față fie sub pretextul “Era doar o glumă”?
· Sugerează adesea că “nu te ține nimeni cu lanțuri” la job-ul ăsta?
· Face aluzie des la cele mai mari anxietăți ale tale? De exemplu: “Iar începi- ești așa de critic/ sensibil/ emotiv etc!” sau “Ești fix ca…(un personaj nepopular pentru tine)”
Ce-i de făcut?
Păi sunt 3 variante: să-ți schimbi tu abordarea în această relație, să limitezi impactul pe care îl are asupra ta sau să rupi relația.
Însă înainte de-a alege una din variante, fii sincer(ă) cu tine:
· Cât de realist e să începi să te comporți diferit?
· Ești dispus(ă) să consumi extra energie pentru a încerca să schimbi dinamica relației? Nu e garantat că dacă tu schimbi ceva, va apărea instant o schimbare și la celălalt. De unde mobilizezi acest surplus de energie? La ce renunți sau cum crești “sursele de alimentare”?
· Și dacă faci efortul ăsta, o să fii mulțumit(ă)?
Ca să estimezi cât de mare ar fi consumul extra de energie, e important să-ți dai seama în ce fază a “dansului” sunteți.
Faza 1- Neîncrederea: confuzie, frustrare, anxietate
· Majoritatea covârșitoare a feedback-ului pe care-l primesți de la Gaslighter e negativ
· Uneori te mai și laudă, dar ai cumva senzația că în paralel te discreditează
· Simți că orice-ai face, nu-l poți mulțumi
· În trecut te simțeai competent(ă), acum nu mai e cazul
· Verifici într-una ce percepție au colegii
· Reiei până la epuizare conversațiile pe care le-ați avut, și după ce termini munca
· Ruminând asupra conversațiilor, tot nu-ți dai seama cine are dreptate
· Nu-ți aduci aminte cum s-a exprimat exact- dar știi că te-ai simțit atacat(ă)
· Ai senzații de gol în stomac, tensiune în piept, nod în gât, probleme digestive
Faza 2- Apărarea: cauți dovezi că ai dreptate și îl contrazici cu disperare, doar-doar îi câștigi aprobarea
· Nu te mai simți la fel de în formă ca de obicei
· Socializezi mai puțin cu colegii
· Iei apărarea Gaslighter-ului din ce în ce mai des
· Omiți multe elemente când povestești despre interacțiunile voastre
· Îi tot găsești scuze
· Te întrebi obsesiv cum de “l-ai făcut să se simtă” furios, nesigur, retras sau agresiv
· Te macină ce ai fi putut face diferit
· Senzația că e ceva în neregulă e din ce în ce mai puternică
· Plângi mai mult decât de obicei
Uneori în Faza 2 Gaslighter-ul și Victima fac schimb de roluri luptându-se să aibă dreptate, dar pe subiecte diferite.
Faza 3- Depresia
· Începi să te convingi că Gaslighter-ul are dreptate, pentru că atunci ai putea face cum vrea el și i-ai putea câștiga în sfârșit aprecierea; În definitiv, dacă tu chiar ai fi o persoană ok și competentă, ai fi în stare să-l mulțumești, nu?
· Crezi în continuare că ai nevoie de el ca să ai mai multă încredere în tine
· Nu te mai bucură mai nimic, viața și-a pierdut gustul
· Ți-e greu sau imposibil să iei și cele mai mici decizii (ce vrei să mănânci la prânz, ce film preferi, cu ce să te îmbraci)
· Te simți dezrădăcinat din propria ta viață, parcă ar trăi-o altcineva
Mobilizarea
Acum că ți-ai dat seama în ce fază vă aflați, mai ales dacă nu vrei să rupi relația, ia-ți niște timp pentru o discuție cu tine.
1. Clarifică ce simți. Cât de mare e impactul asupra vieții tale? Ce alte arii din viața ta sunt afectate (ex. relația de cuplu, sănătatea, motivația să te dezvolți, relația cu copiii etc)? Pe o scară de la 1 la 5 cât de mare e dezechilibrul creat pe fiecare dintre ele (1-dezechilibru foarte mic, 5-dezechilibru major)?
2. Observă și notează. Mai ales dacă ești în Faza 2 sau 3, e important să ții un jurnal al interacțiunilor cu Gaslighter-ul pentru a te asigura că nu “rescrii mental” ce s-a întâmplat doar ca să-ți justifici participarea la dans.
3. Încarcă-ți bateriile. Cere ajutor prietenilor sau altor apropiați. Ocupă-te de resursele tale de energie, pentru a te asigura că “ai de unde” să investești în schimbarea dinamicii, dacă asta ai ales să faci.
4. Deschide discuția cu Gaslighter-ul după ce ți-ai clarificat ce vrei. Ce ai vrea să se schimbe? Ce nu e ok pentru tine? Cum te percepi pe tine? Ce ți-ai dori să primești?
5. Pune limite: nu te întreba cine are dreptate, concentrează-te pe a conștientiza daca îți place felul în care ești tratat(ă). Dacă Gaslighter-ul se încăpățânează să te contrazică, părăsește conversația spunând lucruri de genul:
· Putem continua discuția pe un ton neutru, fără acuzații și jigniri?
· Putem să fim de acord că nu suntem de acord.
· Am auzit ce-ai spus și o să mă gândesc la asta. Dar acum nu mai vreau să vorbim despre subiect.
· Poate nu-ți dai seama, dar tocmai îmi transmiți că nu sunt conștient(ă) de realitate. Cu tot respectul, nu sunt de acord.
· Nu-mi place starea în care sunt și nu vreau să continuăm conversația.
· Poate că nu asta e intenția ta, dar percep că mă pui la pământ.
6. Întreabă-te cât de mult e de fapt nevoie să interacționați. Pentru unii dintre noi interacțiunile cu Gaslighter-ul sunt necesare zi de zi, pentru alții pot fi mult mai rare.
7. Fii pregătit(ă) să renunți la relație. Uneori, în ciuda tuturor eforturilor tale, Gaslighter-ul nu va dori să schimbe nimic. Mai întreabă-te încă o dată care e impactul asupra vieții tale și dacă merită să consumi energie pentru a încerca să schimbi dinamica asta.
În concluzie, ca să ieși dintr-o relație toxică, rămâi atent și conectat la tine! Odată ce știi ce simți și te hotărăști ce vrei, există o infinitate de soluții.
*Acest articol a apărut prima oară pe www.thriveglobal.ro
Photo by Charl Folscher on Unsplash
Comments