Colegul de la Analiză tocmai ți-a trimis livrabilele de inclus în oferta pentru client și uitându-te peste ele, simți cum ți se dilată nările și îți crește pulsul..Iar a uitat ce i-ai zis ultima oară..
Ce i-ai zis? Asta contează mai puțin decât CUM i-ai zis...
Cea mai frecventă întrebare la cursurile de Feedback, încă de când stabilim obiectivele, este „Care e formula de a oferi feedback constructiv fără să supăr?” Când răspund scurt că „Nu există”, pe fețele participanților văd un evantai de stări: confuzie, nemulțumire, „Aha, eram sigur(ă)!”, curiozitate..
-Păi și, atunci ce facem? Nu mai dăm feedback constructiv?
-Ba dăm, dar altfel.
-Adică cum?
Pai hai să vedem:
1. În primul rând, când ne surprindem având stări neplăcute apropos de ce ne-au livrat alții, hai să ne luăm 5 minute să ne întrebăm ce simțim de fapt și ce ne trebuie concret de la ei. Simțim furie? E ok, e o emoție utilă, ne arată că ceva nu e în regulă pentru noi și că trebuie să facem ceva să remediem. Ce avem nevoie să facă diferit?
2. Și așa ajungem la punctul 2: CUM formulăm. Mai mereu le spunem celorlalți ce n-au făcut („Iar n-ai pus diacritice”), ce nu vrem să mai facă („Nu mai folosi cifrele din sursa X”), și prea rar spre deloc le zicem concret și specific ce vrem, pe un ton neutru. "Tonul face muzica" și la Feedback. Dacă am adunat frustrare (dacă s-ar organiza campionat pe tema asta sigur concurența ar fi acerbă în România) să nu ne mirăm că nu ne vine să ne exprimăm neutru. Nici n-am avea cum, între noi fie vorba. Nevoile care au rămas fără rezolvare pentru că „așteptam să se simtă, să se prindă” n-au dispărut poate. Nici amprenta stresului prin care am trecut pentru că n-am făcut nimic să le rezolvăm n-a dispărut de tot. E greu să găsim un ton neutru când suntem nemulțumiți și în același timp, tonul neutru e singurul care crește șansele de a fi auziți atunci când cerem ceva.
3. Și dacă acum ne e clar ce vrem concret și am găsit și o fărâmă de ton neutru, apare întrebarea „Păi și cum fac să nu se supere?”. Iar avem, adică, un obiectiv formulat pe negativ cu complicarea adițională că nici nu e în controlul nostru. Nu știm dacă o să supere sau nu până nu cerem. Dacă am putea controla ce simte celălalt, când „l-am supărat din greșeală” am putea face rapid ceva să-i treacă și să fie vesel și cooperant. Dar nu putem, nu? Păi nu putem. Atunci nu ne rămâne decât să ne asigurăm că i-am vorbit neutru, cu respect și că am fost specifici în solicitări.
4. Păi și cu disconfortul perceput cauzat de potențialul disconfort perceput de celălalt ce facem? Revenim la realitatea curentă: Ce știm? Că avem nevoie de X. Cerem și vedem ce se întâmplă. Dacă noi avem voie să fim nemulțumiți de ce fac alții „probabil” că și ei au voie să simtă ce simt atunci când simt. Inclusiv frustrare că le mai cerem ceva, tristețe pentru că se pare că nu s-au descurcat așa de bine cum credeau, din moment ce am cerut modificări, îngrijorare că cine știe ce-o să le mai cerem...La fel ca noi.
Dacă am fi atenți măcar la aceste 4 lucruri, s-ar schimba multe în felul în care e primit feedback-ul nostru și am obține mai mult din ce ne trebuie.
Sigur că mai avem parametri în ecuație:
CÂND dăm feedback-ul?
CE facem dacă l-am dat corect și tot nu se întâmplă nimic?
CUM ne gestionăm propriile emoții neplăcute apropos de emoțiile neplăcute ale celorlalți?
Nu există totuși o formulă unică și sigură de a da feedback constructiv care să fie primit cu deschidere (dacă nu chiar plăcere) și totul să se schimbe întocmai cum vrem noi?
Ce de teme pentru un "episod" viitor aici pe blog!
Scrie-mi la andreea@andreearotaru.ro cu ce te confrunți. Promit să răspund și poate chiar să scriu despre asta aici pe blog.
Sau hai să organizăm cursul de Feedback și la tine în echipă. O să-ți folosească și acasă, când dai vecinilor, prietenilor și chiar familiei feedback.